miercuri, 6 ianuarie 2010


Simtim ceva cand suntem tristi?e doar o stare de spirit?o senzatie?De-a lungul timpului sunt ferm convins ca multe persoane au ajuns la un moment dat la o astfel de intrebare.De ce suntem tristi?Ce este fericirea?Cum simtim dragostea?Ce simtim cand suntem tristi?Nu e o intrebare existentiala,dar e una al carui raspuns sigur ne-ar fi inutil.Si totusi continuam sa ne intrebam singuri,sa ne oferim raspunsuri imaginare,sa ne mintim pe noi insine.
Ce simtim cand suntem melancolici?simtim un gol interior ,un tremur al trecutului,o vapaie de fericire ce ne-a fost data candva si gasim alinare cand ne pierdem in toate detaliile unor imagini pierdute in trecerea timpului.sau,poate doar ni se pare ca asta simtim.poate fiecare are alta idee despre melancolie.unii plang,altii ofteaza si,uneori,altii chiar zambesc.zambesc ca au trait acele clipe.zambesc ca inca au o persoana alaturi,sau un miros,sau o imagine numai a lor care le va aminti mereu de un anumit moment din viata lor.

Uneori ne e extrem greu sa revenim din starea profunda si bizara de tristete in care ne cufundam la auzul unei melodii sau la vederea unei imagini,dar si atunci cand restabilim legatura cu lumea si timpul real,simtim ca era mai autentic “visul” in care ne adancisem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu